Miruna Codeanu

Patronment vs Management (ro)

In espresso on November 19, 2015 at 6:53 am

302992_386342238151134_1323665993_n(en) For my English speaking readers I’ll summarize the article today: In the early 90’s, immediately after the 1989 Revolution, ownership and private businesses started to reappear. The owners of these, at the beginning small businesses, were called Patroni. They were not owners or managers, they were patroni.  Little did a population who lived mostly under the communist regime know about ownership and business. International corporations had not yet entered the Romanian market. Today I’m going to discuss Patronment as a phenomenon very wide spread in Romania: what is a Patron, how is he different from a business owner or a manager, what working for a patron means and why, 25 years after we still have patroni. 

(ro) Patronul. Cum s-a născut patronul, ce mănâncă, care este mediul lui natural, cum s-a dezvoltat in timp si care este forma în care îl găsim în prezent. În 1989 a căzut regimul comunist care interzicea proprietatea privată și privea foarte suspect, după caz, prin Volga sau duba neagră,  acumularea de capital. Sub ochii suspecți ai Miliției, unii reușeau acumularea de capital, de obicei prin instituția lui pe sub mână. Pe sub mână furniza de obicei suficient capital de o Dacie, de o mobilă nouă, însă plasamentele pentru capital erau limitate și nu trebuiau să dea de gândit Miliției pentru a aduce duba în fața blocului. Cel mai sigur plasament pentru capitalul acumulat era de obicei salteaua. Investitorul în saltea era de obicei un gatekeeper al unor bunuri la care populația avea acces limitat: șeful de restaurant, șeful de măcelărie, șeful de alimentară, etc.

La căderea comunismului noua burghezie comunistă acumulatoare de capital s-a văzut față în față cu posibilitatea dezvoltării unor inițiative private. Fostul șef de măcelerie, fostul șef de alimentară, fostul șef de restaurant avea acum capitalul, know-howul și posibilitatea de a pune bazele unei afaceri private. Condițiile pieței însă se schimbaseră. Spre deosebire de o piață stabilă, controlată de stat, piața devenea acum liberă, iar know-how-ul fostului șef de restaurant se aplica doar parțial. În același timp au început restructurările de personal și încercarea de eficientizare a foștilor coloși comuniști, prin urmare exista pe piața muncii o mare cerere de locuri de muncă iar șomajul atingea cote alarmante. Apar buticurile. Din franțuzescul boutique, își pierd cochetăria în peisajul românesc, iar butic devine sinonim cu dugheana din fața blocului de unde copiii erau trimiși să cumpere pâine. Urmează consignațiile, brutăriile cu pâine turcească și alte câteva tipuri de inițiative private care nu necesitau investiții majore. Iată Patronul. Patronul este adus pe lume într-o tranziție constantă, într-o situație economică instabilă, în momente în care șomajul, nemaivăzut până atunci se instala confortabil în România.

Patronul înflorește în România postcomunistă. Patronul inteligent reinvestește și ajunge să aibă afaceri în mai multe domenii, chiar intră în producție. Pe piața instabilă a muncii se mai naște o instituție: lucratul la patron.  Patronul nu este un bun angajator, nu este un leader, nu este un model inspirațional (de cele mai multe ori). La patron se lucrează la negru. La patron se muncește peste program. La patron nu există fișe ale postului. Patronul încearcă se eficientizeze costurile. Patronilor le plac oamenii buni la toate și ajutoarele. Patronul este renașterea imaginii pitorești a meșterului înconjurat de calfe. Patronii sunt deținătorii și managerii afacerilor, fără cunoștințe de management. Patronul în forma lui pură nu va delega niciodată responsabilități. Patronul este un micromanager înrăit.

Neobișnuit cu o piață concurențială, patronul nu este conștient de raportul direct între modul în care își tratează clienții și cifra de afaceri. Departamentul de vânzări al afacerii conduse de patroni este alcătuit ori din oameni nespecializați, pentru că nu există încă în Romania acelor ani o politică reală de recalificare profesională, ori din foști vânzători comuniști. Fostul vânzător comunist este și el neobișnuit cu piața liberă și concurențială. Și el un gate keeper în relația cu clientul, fostul vânzător comunist își păstrează atitudinea și în România postcomunistă.

Patronul supraviețuiește până aproape de zilele noastre când se reorientează, nu mai este comerciant, comerțul fiind dominat de mari actori internaționali care s-au instalat bine pe piața românească. Patronul se orientează acum către mici afaceri de producție sau servicii de turism. În domeniul turismului patronmentul a înflorit din nou. Este proprietar de mică pensiune cu mai multe sau mai puține margarete. Este cel care face cabană din bușteni în deltă și o tapetează cu blană de urs. Este cel care aduce suveniruri de la mare de la greci să-și decoreze pensiunea de la munte. Este cel care îți răspunde destul de grăbit la telefon, pentru că și-a pus numărul personal pe website. Tot nu a învățat să delege responsabilități. Tot el știe mai bine. Este cel care a plecat să facă aprovizionarea și a uitat să te sune să-ți spună dacă are camera liberă sau nu. Este cel care nu închiriază pentru o singură zi, pentru că trebuie să schimbe așternuturile și mai bine stă cu pensiunea goală. Oricum știe el mai bine, doar e businessul lui.

Între timp, patronul are și copii care au ajuns la vârsta la care le sunt predate lecții de business de către părinți. Așa se naște tradiția businessului de familie românesc.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: