Miruna Codeanu

Tara mea trista

In ca'n viata on July 24, 2012 at 9:03 am

Romania, tara mea trista. Trista si dezamagitoare. Compunere de Miruna Codeanu.

Da’ de fapt nu e a mea. Nu m-am simtit niciodata romanca. M-am bucurat in Europa cand mi se spunea ca nu arat. M-am bucurat in Romania cand am auzit: “ah, astia nu’s romani, nu vezi cum arata?”. Am purtat ie, am purtat geanta crosetata,  am purtat marama pe post de esarfa. Dar m-am bucurat cand mi se spunea ca nu arat a romanca, m-am bucurat cand ne spunea o tanti umblata prin lume ca noi parem tineri europeni. M-am scarbit cand am vazut romanii in Europa. Ne dadeam coate si nu mai vorbeam romana.

M-am scarbit cand am vazut uniforma nationala, trenningul, plimbata prin capitale europene. M-am scarbit cand am vazut cersitul plimbat prin Europa. M-am scarbit cand am vazut furatul prin Europa. M-am scarbit cand am vazut romancele plimbate prin Europa-cele mai ieftine se zice. De aia m-am bucurat cand mi s-a spus ca nu arat a romanca. M-am bucurat cand am vazut colectia haute-couture facuta de mesteri romani. M-am bucurat cand am vazut obiecte romanesti. Ma bucura succesul Daciei. Ma bucura campania Rom. Ma bucura Casa Regala. Cateodata ma uit prin lista de prieteni. Da, de pe Facebook, dar eu chiar ii cunosc pe aia care imi sunt prieteni pe Facebook. Cei mai multi nu mai sunt in Romania: fosti profesori misto, fosti colegi de liceu misto, fosti colegi de facultate misto. Zilele trecute mi-a zis cineva: tu nu pari parte dintre generatia ta din Romania, de ce ai ramas? Am zis: am ramas pentru ca se poate. Si aveam un fel de speranta ca generatia mea e altfel, ca generatia mea crede ca se poate, crede in Romania cool si creste prin bun simt si responsabilitate.

Ieri, dau la un amic peste o postare despre un lant de librarii care isi plateste prost angajatii. Comentez initial ca exista si perspectiva angajatorului. Vad ca mai scrie o prietena depsre cazul librariei si vad si comentariul unui om din management. Comentariul zicea asa: “mda, nasol, ce sa zic. Ma mir la ce pune lumea botul, dar o sa ies cu niste sclavi la o bere si o sa-mi treaca”. Om din generatia mea. Pe care eu l-as fi crezut schimbator de lumi. In traducere libera pe limba romanului: “mi se cam rupe ca noi tot facem bani”.  N-avem cultura relatiei cu clientii. 50 de ani aia, ne-au invatat ca oamenii tot cumpara, ca n-au de unde si ca vanzatorul e de fapt stapanul consumului. Clientu’ oricum cumpara.

Constiinta lucrului bine facut? Ia mai da-o dracu’ ca ne platesc astia prost. Respect? Pai da, uita-te in jur cum scuipa toata lumea seminte. Eu de ce strang ambalaje in genti? Bun simt? Tu n-ai vazut cum se scarpina toata lumea in public? Tu n-ai vazut consursurile de masurat bilute de muci? Tu n-ai vazut ca noile maniere includ trantirea usii in fata? Tu n-ai vazut ca femeia cara plasele, tu n-ai vazut ca femeia intra ultima? (aici cred ca asa inteleg romanii egalitatea intre sexe). Fac o lista despre ce n-avem. Multe pozitive. Ce-avem? Multe negative si ne costa mult.

Tara mea e trista. E trista pentru ca e murdara. E trista pentru ca e proasta. E trista pentru ca n-are cultura. E trista pentru ca n-are bun simt. Tara lor e vesela. E vesela pentru ca si astazi i-au facut pe fraierii pe aia. E vesela pentru ca si astazi au furat un loc de parcare. E vesela pentru ca si astazi au fentat. E vesela pentru ca si astazi au mai dat o spaga, au mai scapat de o amenda. Stiti ce e obiectiv trist? Ca tara lor o duce mai bine iar ei sunt mai multi decat noi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: