Miruna Codeanu

Dreptul de a fi cool

In ca'n viata on June 25, 2012 at 5:51 am

Surzi. Muti. In scaune cu rotile. Fara o mana. Fara un picior. Fara doua maini. Fara doua picioare. Oameni cu dizabilitati. Imobilizati, mobili sau partial mobili. Acolo unde stilul nu e o prioritate si functionalul primeaza. Am deschis readerul sa vad ce s-a mai intamplat in lume. In lumea care ma intereseaza. Pe coolhunter un articol despre un automobil cu stil pentru cei in scaun. Cam in stanga.

In liceu. Acum ceva ani. Autobuzul spre liceu il imparteam uneori cu copiii de la scoala pentru surdo muti. Cu povesti. Cu par roz. Cu dreaduri. Cu fat laces. Piercinguri. Copii normali. Ca noi toti, cu o povestete si cu ceva de luptat. Pana la semne nu te gandeai ca sunt copii cu dizabilitati. De ce? Pentru ca erau normali. Hai zi tu ca nu asa gandesti. Nu gandesti ca un copil sau un om cu o dizabilitate sufera, iar suferinta nu-l lasa sa fie cool, sa fie frumos. Nu? Ca important e ca scaunul cu rotile sa mearga, nu florile de la scaunul cu rotile, nu stickerele de pe el. Noi, oamenii normali, avem dreptul la retro, vintage, belle epoque. Ei, oamenii cu dizabilitati au dreptul la functional. Involuntar asa gandim.

Oamenii cu dizabilitati sunt diferiti. Ok, toti suntem si ne acceptam. Mai mult sau mai putin, frumos e ca ne-am mai si scoate ochii cateodata pentru ceea ce credem. Pentru ca suntem diferiti, pentru ca nu ne plictisim. Cand auzim de oameni cu dizabilitati ne asteptam la oameni care isi plang in pumni pentru ca nu sunt ca noi. In general sunt mai misto ca noi, prin compensare, pentru echilibru. Oamenii cu dizabilitati nu sunt o rezervatie de oameni. Serios. Nu, nu te duci in vizita la zoo de oameni sau copii. Pentru ca au povesti, motivatii.

Oamenii cu dizabilitati au nevoie de frumusete. Viata e in detalii care construiesc povestea mare. Tu nu tii minte o bicicleta oarecare. Tii minte bicicleta Pegas cu cadru albastru si doua zgarieturi pe sa de cand ai cazut. Cea mai mare dragoste a ta a fost fata blonda cu doua suvite neascultatoare. Iar tie ti-a ramas mereu gandul la el, cu pantofii cu doua dungi albastru si sacoul din care ii ieseau doua bilete la teatru.  Cel mai mare favor pe care il poti face unui om cu dizabilitati e sa in consideri egal. Sa ne gandim la un suport pentru flori pentru scaun. Sa il ajuti dar sa te certi cu el cum te-ai certa cu un om normal.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: