Mergeam astazi de la unirea spre masina pe care o lasasem putin mai sus. Putin mai sus de Unirea spre Calarasi, ma abordeaza, timid spre foarte timid o tipa. Mai intai ma intreaba de engleza, daca vorbesc. Da, vorbesc. Ma roaga sa nu plec ca nu cerseste. Reactia omului care a ramas de cateva ori cu buzunare goale: imi trag geanta mai aproape, cam vinovata, da recunosc. Imi povesteste de masina sparta, politie, ambasada, injectiile cu insulina. Ambasada care credea ca o sa o ajute, spitalul unde n-au vrut sa-i faca insulina pentru ca nu avea acte.
E din Slovacia, a venit in Romania cu o asociatie de caritate. A parcat masina in spate la unirea cu bagajele. I-au spart masina, a ramas fara nimic. Cam science fiction. Am vrut sa plec. Nu, nu pot sa plec, o fi science fiction si daca nu e? Daca n-are insulina, daca e 10 am si afara sunt 30 de grade, daca nu-i da nimeni nici macar un pahar cu apa. Intr-un fel masochist, imi plac filmele care imi rastoarna valorile. Filantropica a fost filmul meu preferat. Breaking the waves a fost filmul meu preferat. Dogville a fost filmul meu preferat. Si totusi, ascult povesti si zambesc tamp si trist pentru ca traim intr-o lume fara magie.
Poate m-a mintit. Poate am crezut. Poate de fapt n-avea nevoie de bani. Poate avea nevoie de bani pentru o doza. Poate era inca o mana intinsa care spune o poveste. Am crezut. Dar mi-a spus o poveste. Mi-a spus o poveste si eu am fost eroul. Chiar daca n-a fost adevarat, am platit 10 minute in care am fost erou.
Si daca a fost asa? Voi stiti cati oameni cad zilnic pe strada si cati altii trec pe langa ei? Voi cretedeti ca ati primi un pahar cu apa? Romania tara ospitaliera. Hai, serios? Ce e la romani ospitalitatea, ceva pentru care platesti? Mai fiti turisti putin, inainte ca romanii sa fie ospitalieri. In Serbia, daca arati pierdut, te intreaba daca te pot ajuta. In Italia cafeaua e a gazdei. Ah, a propos de cafea. Un om cu care am lucrat, mare domn cu pretentii, isi refacea siteul. Eu insistam sa nu mentioneze ad litteram “cafeaua din partea casei” pentru ca e un prost gust, cafeaua fiind, normal, din partea casei. Cam asa, la noi la romani.
E o idee des intalnim printre oamenii din zilelle noastre ca neincrederea, scepticismul si cinismul ne fac mai puternici. Ca increderea e tendinta de slabiciune. Oamenii magici aveau discernamant: stiau cand mestera se preface in fata Morgana, si cand martoaga poate zbura. Pot sa aleg sa cred sau sa nu cred. Daca eu cred e ca pentru ca eu vreau.
Cum sa treci printr-o urbe sa n-ai o usa la care sa bati si cineva sa-ti dea un pahar cu apa. Posibil, ca in zilele noastre, luminitile din departe sa nu mai insemne ca acolo sunt oameni. Posibil ca oamenii sa nu mai omeneasca, pentru ca intr-o lume fara magie…
Mirunescu's Social Club 
Ai platit pentru show 🙂
Mi-am asumat posibilitatea.
[…] povestit eu despre cum e o lume fara magie . V-am povestit luand practic partea spanului. Stiti ce, si eroii se mai inselau cateodata. Si […]
Filantropica şi pentru mine a fost (şi încă este) film preferat!
Totusi, vei mai crede si data viitoare? Pana cand vei crede? Mi-ar placea sa cred ca iti vei pastra increderea/atitudinea indiferent de circumstante, dar cumva mi se pare neverosimil… Eu as zica ca ar fi cazul sa nu ne mai pacalim pe noi insine si sa ne amintim ca nu suntem decat oameni…. unii buni de cele mai multe ori, altii mai putin…. majoritatea reactionand la mediul in care sunt nevoiti sa-si duca existenta.
Exista omenie si intre romani, acolo unde te astepti cel mai putin; cauta mai bine si mai in profunzime, poti avea surprize 😉
[…] / More info: andreea-verde, scam2 cracanel, slovenia, accent, scam, igor, romania, ateneu, begging, beggar (Tags) […]
Ai dreptate cand spui ca multi cad pe strada si nimeni nu-i baga in seama. Bunicul avea hipertensiune arteriala si dupa multe ore de munca istovitoare i se intimpla sa cada pe strada in urma unei crize. Totusi putem lasa o asa escroasa sa pacaleasca sutea saumpoate mii de oameni. pe mine m-a pacalit odata si a incercat un an mai tarziu din nou pentru ca nu ma mai tinea minte. mai cunosc inca doua persoane pacalite de ea. si eu m-am simtit implinita in urma faptei mele de binefacere dar afland ce lung sir de spectacole a dat individa sunt de-a dreptul socata. la ani dupa ce m-a pacalit prima oara vad ca sunt multi altii. Prima oara s-a intimplat in primavara lui 2009 si am “reintilnit-o” pe 27 mai 2010 (atunci este ziua mea). S-a petrecut in Piata Dorobanti. Ma indreptam dinspre TVR spre IL Caragiale. acolo parcasem. In rondul Piata Dorobanti , in vechea statie de autobuz, statea pe ciuci aceasta individa plangand. O doamna mai in varsta tocmai o intreba ce i s-a intimplat si daca o poate ajuta. Avea o geanta aurie, imbrcata normal. Povestea de data asta era ca-i din Galati si a fost la spital sa-si faca niste injectii si i-au furat portofelul si telefonul mobil. Acum este cu masina dar nu mai are benzina sa ajunga acasa si bucurestenii sunt fff rai si nu au mila sa acorde ajutor unui om in dificultate. Spunea ca a fost inclusiv la Politie si acestia au refuzat sa o ajute (oare de ce?!) Cum ati spus si voi mai sus, stiind ca mi se poate intimpla si mie si nu as fi vrut sa fiu intr-o situatie fara iesire zic: hai sa o ajut. Nu aveam bani suficienti la mine asa ca o urc in masina personala, o las in masina si ma duc sa scot bani. Probabil si ea afoat socata de gestul meu mult prea increzator. Scot 200 lei ( gandesc eu sa-i ajunga pana la Galati) si ii zic ca o duc la masina ei. In dreptul Spitalului de Urgenta Floreasca imi spune ca mai are treaba la spital si sa o las acolo. Fiind locul ingust nu am timp de contraargumente asa ca ma las convinsa mai departe bine inteles ca veti spune ca toti prietenii mei: ce proasta. Incerc sa ma resemnez cu o vorba a bunicii : fata mea, ai facut un bine, nu tu decizi ce este rau si trebuie pedepsit, ci Dumnezeu. Totusi, fiind atat de multimcare o cuoastem si probabil politia o stie cu mult mai bine nu putem sa o reclam? Suntem atat de multi martori plus poza de mai sus facuta de o fata extrem de isteata. Infractoarea joaca un teatru perfect ce nu l-am putut descoperi la niciunul din actorii romani. Naturalete 100%. A doua oara s-a intimplat sa ma interpleze chiar cand ieseam de la job cu bratele pline de flori si ma urcam in masina. 2 secunde am fost socata si in timp ce-mi reveneam nu am putu sa o intreb cum de nu-si aminteste de mine. Acum am inteles. Suntem mult prea multi pacaliti de ea si job-ul ei este de ani buni. Poate chiar de mica. Ce se va intimpla daca vreunul dintre noi va acea nevoie de ajutor? Ca mai fi cineva care sa-l salveze? Asa ne facem de toata bascalia in Europa. Si restul lumii are escrocii ei dar la noi se pare ca sunt cei mai multi.