Miruna Codeanu

Ce e “Made in China” si pana cand de fapt?

In ca'n viata, espresso on September 30, 2011 at 6:32 am

Nokia si Romania

Ieri, Nokia a anuntat ca renunta la fabrica de la Jucu pentru o  destinatie din Asia. Nokia n-a venit in Romania extinzandu-se. Nokia a venit pentru a produce mai ieftin. Intre timp a crescut TVA-ul, egal cu productie mai scumpa pe toate planurile. Domnu’ presedinte zice ca daca ne mai uitam mult la investitorii care tintesc exploatarea aurului si a resurselor din Marea Neagra, o sa plece si ei. Domnu’ presedinte ma scuzati, n-are legatura. Nokia a venit la Jucu pentru costuri de productie mai mici: forta de lucru, furnizori, etc. Nokia a plecat de la Jucu pentru costuri de productie mai mici. N-are legatura cu exploatarea resurselor naturale. Minus. Si mai minus pentru ca pozitia presedintelui unei tari nu-i poate permite sa recomande sau sa nu recomande o exploatare atat de controversata precum cea de la Rosia Montana. Deocamdata cand Traian Basescu face declaratii nu vorbeste Traian Basescu, vorbeste Presedintele Romaniei- institutia Presedintiei. Minus.

Sincer, ii inteleg pe finlandezi. In Romania nu se mai produce mai nimic. Materiile prime se importa. Sa zicem ca Nokia avea nevoie de cutii pentru telefoane. Oare cat a trecut pana si-a gasit Nokia un furnizor de incredere pentru cutiile de telefoane? Oare furnizorul nu importa oricum materie prima din Asia? Furnizorul oferea produsul “cutie de telefon” la un cost mai mare decat l-ar fi oferit asiaticul pentru ca forta de lucru are costuri mai mari in Romania si pentru ca furnizorul la randul sau are furnizori mai aproape. Nu,  Nokia nu pleaca doar la asiatici mici si multi care muncesc non stop. Nokia pleaca la taxe mai mici, materii prime mai ieftine, furnizori, si da poate si la asiatici mici si multi care muncesc non stop.

China, Corporatia si Fast Living

China e destinatia corporatiilor, a productiei de masa, si noul inteles al “fast living”, tradus bineinteles pe continentul asiatic. Fast food, fast clothing, fast living. Fast food ne-a botezat pe toti cu fast in fata. Ia sa ne uitam. De la cine fast-food.  Statele Unite ale Americii. Bine, ei l-au inventat o data cu inventarii carnii supraprocesate. Turcia. Mai stiti in anii ’90 cand nu scria “made in china” pe toate etichetele. Ce scria? “Made in Turkey”. Pana in anii 2011 cand pe hainele, electrocasnicele si pastilele noastre scrie “made in China”. Mancam Chopstix, Wuxing, HuaLong, Nan Jing. Consumam “made in china” . Foarte la propriu.

China va ramane destinatia corporatiilor. Pentru corporatie e musai sa exporte top management in China. Middle management nu e musai si nici rentabil. Ceea ce e egal cu o clasa mijlocie cu venituri usor mai mari in China. Ceea ce, va fi egal cu cresterea impozitelor in China. Ceea ce ar putea fi egal cu multe cazuri Nokia in China. Dar! China isi va fi dezvoltat o retea de furnizori. China isi va fi dezvoltat infrastuctura. Atunci, majorarile taxelor s-ar putea sa egaleze costurile de timp si resurse necesare productie. Pentru corporatii. Pentru producatorii mici si mijlocii e cumva altfel. Exportul de top management nu e rentabil, iar fluxul nu e suficient de mare pentru a amortizat majorarile taxelor si ale fortei de lucru. Producatorii mici si mijlocii se vor intoarce acasa.

Slow living

“Made in X” unde X nu e egal cu o tara care face parte din Asia, castiga iarasi teren. Exista un mare segment de public pentru care “made in China” nu e bine. Am crescut cu doi oameni din acest segment. Alaturi de campanii ca “buy national” productia autohtona castiga teren. Paralel cu migrarea unui segment de populatie catre slow living. Slow living diferit de fast living. Nu ne imbracam fast fashion. Ne imbracam de la designeri sau mergem la croitorie. Nu mancam fast food, mancam bio si slow. “Made in China” e in contradictie cu slow living. Slow living e la pachet cu buy national si handmade.

Din lumea a 3 a catre lumea a 2 a

Corporatia, oricat de multilateral dezvoltata nu produce handmade. Handmade-ul si consumul pentru slow living e lumea afacerilor mici si mijlocii. Adica solutia tarilor care merg din lumea a 3 a catre lumea a 2 a, unde lumea a 2 a incepe sa includa Romania. Lumea a 2 a nu mai e pentru corporatii. Corporatiile produc in lumea a 3 a. China migreaza spre lumea a 2 a, dar populatia ii permite sa aiba o populatie suficient de mare care traieste in lumea a 3 a pentru a permite dezvoltarea corporatiilor. Ce fac corporatiile cand China se va indrepta catre lumea a 2 a? Stiti ce zic eu de ceva vreme da’ nimeni nu ma asculta? Continentul African e o solutie. Dispune de resurse. De unde rezulta materii prime. Dispune de forta de munca ieftina. De unde rezulta materii prime la costuri mici. Vorbim peste 30 de ani?

Romania

Am zis ca lumea a 2 a nu este lumea corporatiilor. Cu cat Romania se indreapta mai mult catre lumea a 2 a cu atat se indeparteaza de investitorul corporatist. Cazul Dacia nu este diferit. Renault este un producator corporatist. Bun, Dacia este marca nationala. Si Renault, si Fiat. Dacia nu va mai putea sustine productia celui mai ieftin automobil intr-o tara in care cresc taxele si costurile fortei de lucru. Ne trebuie “fabricat in Romania”. Ne trebuie Romania cool. Ne trebuie reinventarea. Ne trebuie slow living fabricat in Romania. Nu investitorii corporatisti sunt solutia. “Fabricat in Romania”? Da. Afacerii medii si mijlocii? Da.

Advertisements
  1. Sincer, ii inteleg pe finlandezi. In Romania nu se mai produce mai nimic.

    Entirely true. În România nu se produce, dar se cercetează. Pe zona asta de IT&C și hardware toate corporațiile (Intel, IBM, Oracle, Microsoft etc.) și chiar și câteva companii mai mici sunt în România pentru cercetare, care nu-i activitate producătoare de bani, dar poate produce idei foarte bune.

    Stiti ce zic eu de ceva vreme da’ nimeni nu ma asculta? Continentul African e o solutie.

    Probabil, dar nu în următorii cinci ani. Motivele sunt pur politice: liderii statelor africane nu au interesul unei economii libere, iar revoluțiile pe Facebook nu văd cum au ajutat. Schimbarea se va face lent, iar statele foarte slab dezvoltate (alea în care regii/președinții se schimbă deseori numai cu ajutorul gloanțelor împărțite între facțiuni) s-ar putea să nu reușească să se organizeze nici în 50 de ani de acum.

    • Argument: Nokia are peste tot acelasi furnizor de cutii de cartoane-tot o firma finlandeza!! si in Romania si in Ungaria si chiar si in China au acelasi furnizor doar angatii sunt diferiti.

      • Lucian, furnizori probabil…dar furnizorul cel mai probabil furnizeaza tot din Asia si nu doar angajatii sunt diferiti, sunt diferite si taxele si tot asa.

  2. Spyked, despre idei se spune ca toate lumea le are, de ex. taximetristii sunt niste oameni cu foarte multe idei. Cu statele in care presedintii se schimba mai des decat isi schimba sosetele si cu gloante intre grupari, si statele alea sunt rezultatele unor politici internationale. Sa luam exemplul Sudanului si al Darfurului. E cel putin al 3 lea caz in care de la Rwanda incoace UN ar fi putut sa aplice “never again”-ul pe care l-au spus dupa Rwanda. Well, despre Sudan se zice pe la colturi ca ar avea niste petrol si ca ar fi exploatat de made in china. Acum adevarul e ca despre baietii astia nu stiu sa aiba petrol si nici sa depinde de petrolul prea multor oameni desi ar avea un consum cam mare.

  3. […] 30 september 2011, Nokia was closing its unit in Romania, packing and moving to Asia. Today’s contemporary business model requires expansion, higher profits with lower manufacturing costs and that will always mean lower income, lower social security, lower healthcare costs,  and lower working conditions. Your social security and your comfort as an employee cost money which mean less profit. I’m not saying people are terribly unhappy working in China, and most of the times we’re terribly wrong when we judge working conditions in China by our standards. Probably, most of the people in China are happy because they are employed. It is with gradual development  that makes standards rise. When Nokia came to Romania, they came from Finland, and when they left, they announced they will be moving somewhere in Asia. This was the road for many international companies: move from mother country to a third world country, and when the third world country starts to develop, move to another 3rd world country. This was China’s case too, China was cheap, with almost no environmental and social regulations. Along with the companies moving to China, people were rising their standards too and China was developing itself as a luxury consumer which meant their income was increasing and so were the manufacturing costs. […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: