Miruna Codeanu

“Occupy Wall Street” si presa

In ca'n viata on September 26, 2011 at 6:51 am

Am recunoscut de 10 ori pe blogul asta: nu ma uit la tv decat cand gasesc unul deschis si trec pe langa el. Pentru mine informarea e atunci cand iau primele guri de cafea, ultimele headlines, in general de presa vorbitoare de alta limba decat cea romana. Revistele sunt pentru povestile stirilor. Bien sur, mai e Twitter si Facebook, cu click pe linkurile prietenile, urmaritilor si urmatorilor. Ah bon, recunoscute fiind acestea, astazi de dimineata am dat peste o stire care se intitula asa “Occupy Wall Street is getting ugly” . “Getting” adica care cum ar fi se intampla de ceva vreme dar n-a fost ugly. Adica ajung protestele si in buricul pamantului si nu e breaking news peste tot?

Piticu e in buricul pamantului si scrie cum ca “America e in criza” , cum ca desi America e in criza, stiri negative nu prea vezi. Desi ma declar cititor de NYTimes, Time, faptul ca niste oameni s-au strans pe Wall Street nu constituie o stire demna de homepage. “Occupy Wall Street” zice despre sine ca e o miscare pasnica, fara lider care s-a saturat de lacomie si manie, inspirata de miscarea din Egipt. Miscarea a debutat pe 17 septembrie. Aflu despre miscarea de protest de pe Wall Street in a 9 a ei zi de desfasurare. Cu toata conectarea mea la stirile internationale, la Twitter, Facebook si Twitter Plus, la reteaua de prieteni din relatii internationale si stiinte politice. In a 9 a zi? Miscarile le cunoastem: Africa, Europa si acum America. Mai stiti momentul in care Michael Moore incercuieste o cladire de pe Wall Street cu banda pentru a-l izola?

Piticu are dreptate: televiziunile joaca un rol in manipularea oamenilor, e cumva rolul lor, dar altcumva n-ar fi bine ca televiziunile sa-si reduca personalul. Stirile despre criza, alimenteaza criza, starea de criza. Majoritatea populatiilor de oameni de pe aceasta planeta nu sunt japonezi. Nu sunt japonezi, in sensul in care in situatii de criza, japonezii continua sa-si traiasca viata obisnuita. Majoritatea populatiilor de pe aceasta planeta sunt influentate de stirile despre criza, care alimenteaza in sine situatiile de criza. Cand au aparut revolutiile in direct, revolutia era pe undeva augmentata de stirile despre evenimentele revolutionare. Stirea cauta iremediabil, punctul fierbente al evenimentelor de unde va transmite, desi punctul fierbente poate fi constituit din 50 de oameni. Momentul in care devine stire de prime time, prima pagina si home page, atunci punctul fierbente al evenimentelor este marit. E ca si cum ai face o campanie de relatii publice si oamenii vin la eveniment sa vada ce se intampla. Dupa acea actioneaza word-of-mouth si vin din ce in ce mai multi oameni, si evenimentul devine mai mare.

Statele Unite ale Americii, America, ne-a invatat pe toti marketing, nu? Ne-a invatat presa in direct, ne-a invatat campania de relatii publice. Cand ne uitam la Mad Men, asta invatam. Cand ne visam in publicitatea de inceput, ne visam in New York. Stiu efectele unei campanii de presa. Presa americana nu va face campanie pentru un eveniment de protest de pe Wall Street pentru a-l mari. E de inteles. Dar nu e cumva frustrant pentru ailalti? Intr-o discutie oarecare faceam o constatare: niciun fel de presa dintr-o tara nu pare sa-si urasca propria tara precum in Romania. Ceva de invatat de la Occupy Wall Street si vizibilitatea evenimentului in presa.

Advertisements
  1. […] “Occupy Wall Street” am mai scris aici. Spuneam atunci ca “Occupy Wall Steet” nu beneficiaza de media coverage. Occupy Wall […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: