Miruna Codeanu

oamenii care am fost odata

In cappuccino, maci, val on February 23, 2011 at 5:42 pm

E o nevoia constanta in noi. In unii dintre noi. E o nevoie constanta si fizica.  Lipseste din piramida nevoilor dar e nevoia pe care unii dintre noi o resimt. Nevoia de a lupta. Nevoia de a schimba un om. Aproape-nevoia de a simti umilinta ca orice am face lumea nu se schimba si continua sa se intample.

Daca ar fi fost o viata anterioara iar eu as fi trait in ea, as fi fost mostenitoare excentrica. Sa zicem ca am fost. Sa zicem ca m-am nascut pe la 1900. Sa mai zicem ca in 1939 as fi avut aproximativ 40 de ani. Mai adaugam ca fiind mi-am trait partea semnificativa a vietii in interbelic . Mi-as fi petrecut adolescenta in timpul primului razboi mondial.  In adolescenta incepusem sa port pantaloni. Apoi au urmat: am condus o masina, am pilotat un avion la sfarsitul razboiului. Eram mostenitoare, rebela si extravaganta. Aveam casa, conac, portelanuri, tesaturi. Imi asortam dantelele la pantaloni. Vecinii aveau vagi impresii de libertinism despre mine: ceaiuri, petreceri, cine. O nevoie fizica de a fi independenta m-a impiedicat sa ma casatoresc vreodata. Ca toate femeile din timpul meu, pe care istoria le-a descoperit apoi ca extraordinare exista putin glam in viata mea. Cand era liniste pe strada mea, eram plecata sa vad lumea: Africa, Asia, chiar si indepartata America. Proiectia epica asupra unei vieti pe care as fi trait-o, influentata de proiectia altora asupra mea: “femeia inceputului de secol” . Extravagante scuzate de nevoia de a lupta impotriva principiilor, de a schimba lumea.


Sunt la fel de bine acelasi om in timpurile mele. Nimeni nu m-ar clasifica ca extravaganta. Mi-am adus aminte ca in liceu mi se spunea “micul razboinic“. Sunt omul ce as fi putut sa fiu in 1900-1940 doar un secol mai tarziu. Unul pe care unii, l-au poreclit al vitezei. Nevoia constanta de a lupta pentru ceva: pasiune pentru masini si avioane, nu ca indicator de status. Ca instrument al libertatii. In fiecare dimineata, la cafea, mai vad o parte din lume. Nevoia fizica si constanta de indepedenta, de pedala, de zbor, de calatorii. Casa, cine, ceaiuri, petreceri. Ceea ce nu ma face vreo extravaganta nascuta de timpul meu. Lipsa mea de stare, inconstanta si nevoia de a schimba lumea.

Extravagantii oricaror timpuri nu vor sa opreasca lupta. Nu vor sa inceteze vreodata sa schimbe lupte. Din fericire pentru ei, schimbatul lumii e de cele mai multe ori esec iar lupta lor dureaza mai mult decat viata. Acesti oameni nu isi vor permite sa inceteze sa lupte.

Nevoia constanta de a schimba lumea nu ne transforma in eroii omenirii; ne transforma in eroii povestilor noastre despre oamenii care am fost odata.

Advertisements
  1. “Povestile noastre” sunt poate singurele carora le ramanem credinciosi si ele nu ne parasesc niciodata indiferent unde ne-am duce sa purtam razboaiele.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: