Miruna Codeanu

traiesc in sec. XXI, ma educ la scoli inalte pentru XX

In cafe au lait pour la nuit, cafea, espresso on January 11, 2010 at 9:57 pm

Romania bolnava, sistem bolnav, sistem subred, minus bani de la buget, ba pardon, ba sa ma iertati, ba imi cer scuze cretine.  Romania, pisi piti  nu te mai iubesc de mult. Te-am iubit pentru ca am fost permanent copilul sistemelor schimbate: de la manuale alternative, capacitate, repartizare computerizata…aia care nu mai stiau daca dau capacitatea ca profesorii erau in greva. Aia care au prins ultimele zapezi datorita carora au stat acasa, ultima generatie care a mancat Turbo si Shock si a baut cico si citronada, aproximativ ultima generatie misto a Romaniei.

Ultima generatie misto a Romaniei, ca printre confuzie si haos ne refugiam  intru cautarea si gasirea modului in care sa NU luam cadouri profesorilor, moduri in care sa NU dam bani, moduri in care sa NU avem fonduri… Cand aud in contemporaneitate de listele de cadouri ale profesorilor (de aur sa impuna respect) stiu ca apreciez mai mult branza in burduf de caine. Eram cumva aia  cretinoido-inteligenti, da’ pe care nu-i poti ameninta. Aia care se jucau cu mingi scarboase mucilaginoase si le aruncau pe peretii clasei. Aia care se jucau sah pe sub banca in ora de desen … Aia care chiuleau de la tehnologie ca au simtit ca s-ar putea sa nu le trebuiasca. Printre putiniii dintre aia care s-ar fi putea sa fi inteles ca scoala nu se face la scoala si ca premiantul e viitorul ratat.

Aia de dinaintea noastra fusesera pioneri si erau pierduti. Aia de dupa noi n-au prea mai fost nimic- excesiv segregati in clase de “fara mama”, “fara tata”, “parintii cu venituri de 3000 roni si educatie medie”… Noi ne-am batut dar niciodata in serios fara sa avem backround economico-social de impartit. Cobai fiind ne-am permis sa ne luam cam in ras.

Dupa noi n-a venit nici potopul nici sfarsitul lumii, doar un pic de sfarsitul alegelilor. Nu suntem oameni mai buni, n-am avut sansa perfecta, s-ar putea doar sa spunem putin NU dar s-ar putea sa ne treaca.

Sistemul de invatamant in care sunt de vreo 17 ani in care modelul ar fi fost “Cumintele” de care nu prea am fost. Am fost un copil fericit sa nu fie cuminte si nici plecat, crescut sa aiba asteptari elitiste de alti necuminti. Cu asteptari mari si elitiste de vreo 5 ani sunt in invatamantul academic, adica 5 ani dincolo de invatamantul obligatoriu: am facut un liceu mai elitist decat facultatea, am facut o facultate mai elitista decat masteratul.

E doar un proverb romanesc “Capul plecat sabia nu-l taie” si eu inca mai zic “NU” dar acum trebuie sa ma duc sa ma invart intr-un cerc vicios , o sa tac,  capul plecat oricum e si surd si chior.

Intr-o zi o sa va povestesc cum eu traiesc in secolul 21 si ma educ pentru maxim 20.

Advertisements
  1. Asa-i. Si totusi ce-i de facut? Eu cum sa mai traiesc…

  2. mi-ai adus aminte de o problemă de matematică (?), clasa IIa, concursul Micul Matematician: 3 fraţi, fiecare are o soră. cîţi membri are familia, ştiind că tata e plecat la muncă în străinătate?…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: