lumea e la fel cand ninge…

cliseul meu e zapada . nu pentru ca ma paste craciunul. nu pentru ca faptele bune se fac iarna. e de la scortisoara din cappuccino, ceai si vin. cliseul meu e zapada.

cliseul deriva si alte clisee: zapada si ceai la geamul dinspre strada. zapada in bistro. prima zapada in parc. zapada in oras vechi si oras vechi. zapada pe drum si ganduri de lanturi. zapada si aripi in zapada. zapada de la ultimul etaj la birou. minus fulgi de zapada pe nisip.

cand vine zapada o patura de omat se asterne. pleac patura si plapuma de frunze. vine pilota de zapada. si patura de omat asterne florile. doamnele florarese, mamaile in varsta nu mai vand flori si eu nu am mai consum de flori. pierd flori, castig zapada.

as da o cafea oamenilor cu vremea pentru o ninsoare, dar lumea e la fel chiar si cand ninge…

eu?

o casa privita din fata n-are niciodata mai mult de 2 geamuri. impartite egal in 4 parti. geamurile sunt tot timpul mai sus decat usa. gardul e foarte scund. din cosul casei iese fum. copacul e in dreapta casei si e verde. din cosul casei iese fum. copacul e verde muschi, tulpina foarte mare pornind din doua radacini. casa are doar fata si n-are perspectiva. sunt nori pe cer si soare. norii sunt bleu vesel, bleu de copil. restul e colorat in ce culori nu s-au tocit deja. (acum 20 de ani)

ma stii?

cat de mari erau drumurile…

am fost in fosta casa astazi, mult. am fost sa vad cat de putini oameni vorbesc limba mea. cineva care vorbea  e pe un drum cu un scop prea final. e la fel ca o casa, sau ca o viata? cafea,  valuri, via de la marginii marii, mima,concerte, ciorapii violenti, nisip, lumina…

promisiunea ca plec sa ma uit la cer, plec sa aud roti prin ploaie, doar asta ma mai leaga de monitorul albastru sambata seara, de cealalta parte din mine, promisiunea ca plec sa ma intorc sa zambesc, ca nu opresc doar pentru genunchi juliti. nu mi-am construit lumea in jur. am construit drumuri in jur. am invatat sa deschid ferestre, sa inchid usi, sa iau marea.

promisiunea ca sunt un om care-si permite drumul. n-am uitat sa suflu baloane. n-am uitat sa port ghete si fusta si n-o sa uit niciodata rochita rosie tricotata si lumea de la inaltimea de 4 ani si cat de mari erau drumurile.

o sa parcurg toate drumurile si o sa construiesc drumuri intre drumuri sa se faca lumea mai mare sau ma fac astronaut!

vals al monstrilor

Nu-mi dau seama daca e soare sau nu. Nu-mi dau seama ca are sens cand mergi pe drumul de unde nu te mai intorci, poate ca e o bagatela…

Am scris “o sa se intoarca” inainte sa stiu ca “de acum incolo” . E singurul link de la mirunescu care trimite catre altceva, il cheama muzicalul si vine din ospitalitatea lui. Inclusiv in pasareasca noastra a omeni si om…  omul inseamna mult, mai mult decat stie omul.

Blogurile sunt niste parti de oameni, si daca blogul mi-a semanat foarte mult … ? Facusem fosta casa privata dar nu mai e demult doar a mea, apartine online-ului, e din nou publica. Eu am scris pentru drumurile mele, pentru cafeaua mea , valurile mele, nisipul si valurile mele. El a scris.

E un vals al monstrilor care pentru mine n-are sens.

Unde duc drumurile si mai ales ce se intampla cand duc undeva?

probabil o sa se intoarca

oamenilor le place sa auda povesti spuneam eu cand plecam. ai zice ca mai scriu doar cand nu e soare. o sa vina toamna si-o sa scriu mai des?

povestile sunt cu oameni, oameni fantastici, oameni fantastici de buni, oameni fantastici de rai, povestile sunt cu tipologii. pentru ca unii oameni te fac sa iubesti alti oameni. pentru ca ai vrut sa salvezi lumea, adica oamenii. nu lumea, nu planeta albastra, nu gunoaiele, nu cauciucul natural si nici blana de strut0-camila. sa salvezi oamenii. ca doar d’aia vrei in africa.

era o data un om cu principii si care se atasa de oameni. principiile sunt 2 randuri sau 2 vorbe cand zici ce crezi in ciuda efectelor asupra oamenilor.  a te atasa de oameni e atunci cand… ei te fac sa fugi sa plangi pentru ca n-o sa plangi niciodata in fata nimanui, cand tu scrii mailuri lungi si ei iti raspund cu mailuri si mai lungi, cand plangeti la telefon la 7 dimineata… cand coboara din masina si-ti spun ca oamenii uita.

uneori principiile omului intalnesc oamenii. si… tac, oamenii mai vorbesc, principiile nu zic nimic, si atunci omul se gandeste de doua ori. se gandeste cum se schimba luminile, comanda de lumini si atmosfera.

omului ii i e dor de drum, dar probabil o sa se intoarca. pentru ca ar face un film si-ar scrie o poveste despre un om chemat de un drum la care n’ajunge niciodata si tot timpul se intoarce la oamenii lui, o poveste despre un om care n-a mai vazut marea pentru ca o are in el.

probabil o sa se intoarca…

o cheama un nume…

nu mai stiu cati oameni ma stiu. nu mai stiu cati oameni citeau randuri. nu mai stiu cati oameni stiu de mirunescu.

varianta pentru “ce mai face mirunescu” :

unii cauta mirunescu. promit ca nu e nirvana. de fapt…chiar nu e nirvana mirunescu. prea viu schimbator, intepator. cum am fost de cand sunt mirunescu.  mirunescu are un loc in care se duce intre 9-16 ore pe zi ca noi toti ceilalti si unde ii place – are apa in jur si tabloul cu “espresso yourself” . mirunescu mai bea cafea. mirunescu mai are drumuri. mirunescu mai vrea sa se faca pilot. mirunescu isi schimba culoarea parului cand se enerveaza.  mirunescu tot n-are stare.  mirunescu e doar un om. tot bordeaux e culoarea preferata. tot vin rosu. tot val, tot maci.mirunescu tot vrea sa salveze lumea si sa zboare.

varianta pentru “cine e mirunescu”:

pe mirunescu o cheama un nume… mirunescu a ramas virtual de cand s-a nascut din botez. toate virtualitatile de mirunescu se gasesc in internetul intreg.  mirunescu o fi si el un om.

revelatii si intrebari

de cateva zile tot am revelatii. m-au facut dintr-un material care n-are stare. sa se invarta si in cercuri doar sa fie drum. sa bea si zece cafele sa fie doar cafele. de cativa ani incerc optimismul. acum cativa mai multi ani incercam rationalism-cinismul. cred doar ca n-am incercat niciodata optimismul. doar vise-n cafea si-atat.

ai un zid in fata. e o crapatura in zid. sari zidul. treci pe dedesubt. treci prin zid. e o crapatura in zid. asa intra lumina. cine langa foc? cine aprinde focul, cine isi varsa benzina pe pantaloni. cine  langa apa? unii pereti au mai multe ferestre-asa intra apa. asta e optimist. asta mananca pesti mici. acoperisul se pune sa nu cada cerul pe noi. fundatia sa nu calatorim spre centrul pamantului. gardurile se pun sa te fereasca de alti oameni.

da’ de ce ploua, ce e ploaia, ce sunt fulgerele, ce e soarele, cum de nu cad oamenii de pe partea cealalta a pamantului? ce sunt norii? in ce se ineaca un “cand o sa ma fac mare” ?

pierdut val, declar nul.

patru pereti si-o fereastra. eu am mai multi pereti decat tine. tu cand inchizi ochii, vezi ferestre? si pe ferestre vezi stele?  si langa stele vezi val?

in orase oamenii stralucesc mai tare decat stelele. multumesc, te rog si-un robot poate. raze de soare si ciocolata.  incerc.

respir adanc si aspir un val. totul o sa fi bine?

pamantul e rotund

sub stele e ca sub patura cand e toamna… n-am stiut niciodata o adunare de stele. cand avioanele decoleaza spre stele. cand oamenii se uita la stele. cand oamenii se duc la stele. stelele si norii. norii sunt bariera de stele. cand oamenii nu sunt cuminti, stelele de supara si se imbraca. altfel, stelele sunt goale. oamenii nu sunt cuminti in orasele mari. orasele mari sunt rele. oamenii bogati nu sunt buni? lasa ma…

casa unde s-a prabusit avionul. ca in visul in care alegeam aripi. de cand am crescut nu mai zbor in vise. de cand am crescut aleg aripi. unii oameni culeg avioane. de cand am crescut cant “avion cu motor ia-ma si pe mine in zbor” in birouri …de cand am crescut nu mai stiu continuarea de la “arici pogonici…”

astronaut pentru ca stelele sunt departe.  stelele sunt departe si pamantul e rotund. gravitatia castiga intotdeauna?

un lup pazeste o usa

cand faci aceleasi drumuri ai senzatia ca te invarti intr-o giratie extinsa, in jurul cozii. pamantul e rotund la urma umbrelor. pamantul e rotund si neincapator de sosele. patru pereti extinsi sferic bombat la capete, nu era asa?  proiectez drumuri.

m-am plictisit de miros de tei ud. ceva dulce-dulce. sunt un om plictisit. mai zambesc cateodata la un vant sarat. aerul dulce de tei ud, tei lipicios. sunt un om care trebuie sa se gandeasca…

un lup pazeste o usa.